Biserica Ortodoxă Sfântul Nicolae din Mikulov

Biserica ortodoxă Sfântul Nicolae este situată în apropiere de clădirea gării, în imediata vecinătate a căii de comunicaţie Brno - Viena, unde formează o dominantă distinctă a părţii periferice a oraşului. Este prima clădire monument la intrarea în ţara noastră şi în afară de funcţia sa spirituală, este şi o carte de vizită a istoriei şi prezentului. Biserica evanghelică germană Sfântul Nicolae iniţială a fost construită la cumpăna secolului 19-20, din iniţiativa omului de afaceri Josef Johann Kreiml. Congregaţia evanghelică din Mikulov a fost foarte mică în acel timp şi de aceea, majoritatea lucrărilor de construcţie au fost finanţate de către societatea "Gustav Adolf-Verein". Arhitectul clădirii cu un singur naos în stil gotic a fost Trtilek, constructorul lui Soche. Clădirea, terminată în anul 1903, este concepută în stilul istorismului tardiv şi este interesantă datorită turnului patrulater decalat căptuşit cu cărămizi arse, decorărilor colţurilor, tencuielii în imitaţie de bosaj şi nu în ultimul rând, particularităţilor cu caracter tehnico-arhitectural. O atenţie deosebită merită să fie acordată picturii ornamentale a interiorului, cu motive stilizate ale creştinismului timpuriu care sunt opera pictorului din Moravia, Jožka Úprka. Biserica Evangelică a fost sfinţită pe data de 15. 11. 1903 şi a fost dedicată Sfântului Nicolae, patronul ceresc şi protectorul oraşului Mikulov şi al locuitorilor săi. Până în anul 1945 a servit comunităţii evangheliştilor germani, cu excepţia perioadei Primului Război Mondial. Cu această ocazie am dori să reamintim memoria primarului german al Mikulovului, Dr. Emil Just, evanghelist german, care în perioada protectoratului a dat dovadă de credinţă în valorile etice ale creştinismului, atunci când a împiedicat până în ultimul moment evacuarea populaţiei locale evreieşti şi rome în lagărele de concentrare. Pentru această poziţie neloaială faţă de legile rasiste a fost trimis pe frontul de est, unde a murit.

După cel de-al doilea Război Mondial şi evacuarea cetăţenilor germani, din anul 1945 în biserică s-au adunat pentru slujbele religioase membrii Bisericii Evanghelice Ceskobratrske. În anul 1946, clădirea bisericii a fost dată oficial în deţinerea şi administraţia acestei biserici. Deşi din anul 1947 congregaţia a solicitat deţinerea în proprietate a acesteia, posesiunea a fost deţinută prin hotărârea Ministerului Învăţământului şi Culturii abia pe data de 29.12.1958. În anul 1952, congregaţia din Mikulov avea 156 de suflete în oraş şi în satele dimprejur. În continuare, la slujbele religioase în comun participau şi membrii Bisericii Evanghelice de confesiune habsburgică (150 de suflete, cea mai mare parte re-imigranţi – slovaci şi repatriaţi din România). Alături de această congregaţie, începând cu anul 1951 biserica a fost folosită pentru slujbe religioase şi de către Biserica Cehoslovacă, care a avut administraţia sa spirituală în Mikulov. După cel de-al doilea Război Mondial, cel mai probabil biserica a fost într-o stare dezastruoasă. De acest fapt mărturiseşte corespondenţa şi neîntrerupta urgentare a Comitetului Bisericii Evanghelice Ceskobratrska din Breclav către organele de stat, din timpul anilor 40 - 60. Însă regimul sever al anilor 50, plin de persecutarea preoţilor şi a credincioşilor, nu a oferit spaţiu pentru lucrul liber spiritual al parohiilor şi nici nu a contribuit la conservarea bunurilor materiale ale monumentelor bisericeşti. De aceea, biserica care a fost în totalitate fără fonduri băneşti, în anii 50 a efectuat sub formă de muncă voluntară doar reparaţiile cele mai necesare şi anume: schimbarea periodică a geamurilor sparte, amenajarea terenului dimprejur (exterminarea plantelor lemnoase, construirea gardului). În anii 1956 - 1957 a fost reparat acoperişul pe unde ani de zile pătrundea apa, în continuare scările turnului şi faţada. În anul 1959, tăierea şi amenajarea copacilor din apropierea bisericii şi astfel spaţiul a fost curăţat. În aceea perioadă a apărut zvonul că în apropierea bisericii (şi anume pe parcela care aparţinea bisericii) va trece autostrada către Viena. În baza hotărârii teritoriale a MěNV Mikulov, în anul 1975, pe parcele nr. 1977/1 care aparţine bisericii a fost aprobată construirea unei clădiri administrative temporare a JZD-ului Mikulov (CAP), care se află acolo şi în prezent. Având în vedere că la cumpăna anilor 60-70 congregaţia evangheliştilor din Mikulov a scăzut la numai câţiva membri şi biserica lor a avut clădirile proprii în Valtice şi Breclav, în anul 1974 s-a hotărât ca, clădirea bisericii din Mikulov să o ofere Bisericii Metodiste, care de mai mult timp folosea această biserică pentru slujbele sale. Transferul trebuia să fie făcut sub formă de donaţie. Dar ţinând cont de impozitului mare de atunci, care trebuia să se plătească în cazul unei donaţii (30% din preţul evaluat al imobilului), aceştia nu au acceptat oferta. Ei au folosit biserica cu precădere în anii următori şi au încercat ca din veniturile proprii şi samavolnic să asigura întreţinerea de bază a clădirii şi a împrejurimii acesteia.

În anul 1985 a început reconstrucţia şi lărgirea şoselei aflate în apropierea bisericii. Pentru construirea căii de comunicaţie, statul a expropriat bisericii parcela 1977/2. Astfel, biserica s-a aflat în imediata apropiere a arterei de circulaţie. Din aceste motive, Congregaţia Bisericii Evanghelice a încercat să ofere statului şi clădirea propriu-zisă a bisericii (într-o stare foarte devastată). Această ofertă nu a fost acceptată. Abia în anul 1988, Biserica Metodistă – congregaţia din Valtice, şi-a exprimat din nou interesul să cumpere biserica, însă în vremea aceea, contractul de cumpărare era deja convenit între Congregaţia Bisericii Evanghelice din Breclav şi Biserica Ortodoxă din Brno. În anul 1988, clădirea bisericii şi dotarea interioară au fost vândute Bisericii Ortodoxe din Brno.

Comunitatea Bisericii Ortodoxe din Mikulov

În anul 1989, părintele Cristian Popescu a fost desemnat administratorul spiritual al parohiei. În circumscripţia Breclav existau atunci aproximativ 350 de credincioşi, biserica Sfântului Nicolae este singura biserică ortodoxă în raionul Breclav. Parohia face parte din Eparhia Olomouc-Brno, care are sediul episcopal în Olomouc. Parohia aflată sub conducerea părintelui Cristian s-a dedicat intens asistenţei sociale şi anume protecţiei refugiaţilor – o nouă categorie care necesită asistenţă socială, apărută în ţara noastră după anul 1990. O altă activitate mai intensă a parohiei noastre a fost pregătirea studenţilor pentru studii la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Olomouc. După obţinerea bisericii în proprietatea sa, Biserica Ortodoxă sub conducerea părintelui Cristian Popescu a început imediat reparaţiile succesive. Între anii 1988 - 1995 a fost montată o nouă instalaţie electrică şi au fost efectuate lucrările prioritare. În aceeaşi perioadă au avut loc lucrările de finisare ale şoselei îndreptată către frontieră (care trece la numai 6 metri de biserică) şi care ameninţa statica clădirii propriu-zise. În acest context, a apărut propunerea de demolare a bisericii care din fericire nu a fost aprobată şi SIU Mikulov a trebuit ca pe cheltuiala sa proprie să consolideze clădirea cu cabluri de oţel amplasate deasupra ferestrelor şi cu un pavaj din beton în jurul bisericii. Lucrările de construcţie pentru salvarea bisericii au demarat rapid mai ales în anul 1995, atunci când s-a obţinut un grant de la Comisia Europeană cu sediul în Bruxelles, în valoare de 16.230 EUR, iar aceste fonduri au reprezentat aproximativ 50% din reparaţiile planificate. Cu alte fonduri financiare au contribuit Primăria Raionului Breclav, Primăria Oraşului Mikulov, PÚ Brno şi într-o proporţie destul de considerabilă şi credincioşii. Astfel, între anii 1995 – 1997 a putut să se desfăşoare reparaţia generală, care a fost asigurată şi condusă cu devotament şi dezinteres financiar de către domnul Vojtech Pribramsky din Mikulov.

Reconstrucţia în sine a inclus:

Reparaţia acoperişului (construcţiile din lemn, ţigle noi, căptuşeală metalică nouă, ştreaşina), repararea şi poleirea cu aur a crucii, faţadă nouă, repararea scărilor, ferestrelor, montarea gratiilor. În interiorul bisericii s-a desfăşurat repararea şi tratarea construcţiilor din lemn - tavanul, corul, amvonul, băncile. În continuare, zugrăvirea completă a interiorului şi vopsirea porţiunilor din lemn şi metal. Cea mai importantă schimbare din punct de vedere estetic a adus-o decorarea artistică a interiorului bisericii, care a fost realizată de către sculptorul şi pictorul Nikos Armutidis (născut în 1953 şi care a studiat AVU/Arte Frumoase din Praga). Acesta a restaurat decorul ornamental iniţial a lui Jožka Úprka şi l-a îmbinat sensibil cu noile picturi murale din altar, de pe pereţii laterali ai naosului şi din pronaosul bisericii. În zona altarului a creat scena Deisis, care-l reprezintă pe Hristos cu alaiul sfinţilor (Chiril, Metodie, Nicolae, Rostislav). În naos a captat Ciclul Evanghelic, care este în legătură cu ciclul Vechiului Testament din pronaosul bisericii. Astfel, întregul spaţiu interior a obţinut un caracter unic şi armonios. În timpul reparaţiilor s-a ţinut cont şi de împrejurările bisericii, care au fost curăţate şi din nou amenajate. În jurul clădirii a fost pavat trotuarul cu o cale de acces şi terenul a fost nivelat cu umpluturi (rambleuri). Biserica Ortodoxă Sfântul Nicolae a fost în mod solemn sfinţită la data de 07. 12. 1997 de către episcopul de Olomouc-Brno de atunci, ThDr. Kryštof Pulec, cu participarea altor preoţi, distinşi oaspeţi şi credincioşi. Credem că biserica, pe care Ministerul Culturii Republicii Cehe a declarat-o ca monument cultural, va fi pentru credincioşii noştri un locaş solemn al lui Dumnezeu, un loc de resemnare şi un spaţiu paşnic pentru oficierea expoziţiilor şi concertelor.